Interview #6 Nicoleta VACARU — artista care și-a bătut talentul în cuie
Salut și bine ai venit la HerArt podcast, un proiect pentru iubitoarele și iubitorii de artă, în special arta creată de femei. În luna aceasta îți fac cunoștință cu Nicoleta Vacaru. Din păcate, nu am reușit să înregistrăm direct interviul. Acest episod apare în perioada COVID-19, așa că am hotărât să stăm ambele acasă. Eu i-am trimis întrebările si Nicol a înregistrat răspunsurile.
Nu o cunosc personal pe Nicoleta. Sper că atunci când apele se vor limpezi, voi avea ocazia să îi spun direct câtă admirație am pentru muncă pe care o face. Ne-a adus împreună Cristina Golovatic, protagonista interviului precedent.
Deși la prima vedere lumea în care te invită Nicol pare dura din cuie și lemn, tehnică strîng art nu e unicul mediu în care artista explorează chipurile oamenilor și destinele lor. Despre câți metri de ață folosește și cum reușește să captiveze atenția publicului aflați în interviul care urmează.
#1 Cum a început drumul tău în artă? Cine au fost persoanele care au jucat un rol important în felul în care tu ai început să creezi?
Drumul meu în artă a început din copilărie, când schițam pe orice bucată de hârtie pe care o găseam. Atunci desenele mele au fost vazute de prietea mamei, care era profesoară la școală de pictură din Orhei, ea m-a încurajat să fac lecții de pictură și să continui studiile în acest domeniu. Pe atunci eu îmi doream să fiu arhitect sau poate designer însă cu siguranta nu îmi imaginăm că voi deveni pictor. Mai târziu am făcut studiile la Facultatea de arhitectură și acolo am avut o profesoară de pictură care mi-a dat aripi, doamna Angela Munteanu. Ea m-a încurajat să experimentez diferite tehnici și mi-a arătat că arta nu are limite. Cred că anume din această perioada am început să visez si sa cred că pot să devin artista.
#2 Când acest drum s-a intersectat cu stringart-ul?
Tehnică string art a apărut în viață mea în 2014 când căutăm ceva nou pentru mine. Lucrăm atunci la o companie unde făceam ilustrații de carte, tot artă, însă nu era ceea ce îmi doream. Simțeam că am nevoie să creez pentru mine și doar ce vreau. Atunci am văzut această tehnică la un artist chinez care bătea cuiele pe toată suprafață plăcii de lemn. Eu însă am modificat un pic această tehnică și am început a bate cuiele doar pe perimentru. În așa mod a apărut stilul în care lucrez și acum.
#3 Pentru cei care nu prea înțeleg ce este acest fel de arta poți sa ne faci o introducere în procesul de creare a unui portret folosind tehnica string art?
String Art este o tehnica în care se folosesc drept materiale doar o placă din lemn, cuie și ață. Metode de utilizare sunt cateva, cand se bat cuiele pe placă de lemn și se scoate în evidenta obiectul cu ajutorul umbrelor, o alta metoda este cea radiala, aici placă de lemn are forma de cerc și cuiele se bat pe perimetrul plăcii apoi forma obiectului se scoate în evidenta prin intersecția ațelor. Și încă o varianta de utilizare este cea pe care o folosesc eu, pe placă de lemn se bat cuiele pe perimetrul obiectului și forma se scoate în evidenta cu ajutorul umbrelor.
#4 Ai numărat vreodată câți metri de ață ai folosit? Câte cuie? Câte ore? Și dacă e greu să-ți amintești până acum, măcar pentru cea mai mare lucrare pe care ai făcut-o.
La început eram foarte curioasă să aflu câtă ață folosesc și câte cuie. Eram uimită să aflu că la o lucrare puteam să împletesc cate 2000–3000 de metri și să folosesc sute de cuie. Însă acum nu mai număr, doar constat că bobinele de ață de 5000 de metri se consuma foarte repede. Și cuie deja nu mai cumpăr la sută de grame dar câte cinci kilograme. Cea mai mare lucrare în stringart am făcut-o de 1,5x1,5m și doar din cauza că placă mai mare nu am găsit. Pe viitor planific să fac lucrări din mai multe plăci de lemn că să pot mari dimensiunea și să fie mai ușor de transportat.
#5 Ce istorii povestesc portretele tale? Ce ai vrea să povestească în viitor?
Păi, la început îmi doream că fiecare lucrare să transmită o emoție, chiar creasem o serie de acest gen de potrete. Însă când am început a lucra cu galeriile de artă mi s-a deschis o altă realitate, că emoțiile nu se vând. Oamenii preferă să aibă în casă chipuri neutre. Deja acum eu mult mai sau mai puțin redau emoții vizibile în lucrările mele, mai degrabă sunt niște stări abia palpabile pe care fiecare le percepe în felul sau. Pe viitor cred că voi continuă așa gen de redare însă probabil tehnică va fi mai dezvoltată și vor apărea noi detalii reprezentative ce vor crea starea lucrărilor mele.
#6 De ce anume alegi portrelele să fie lucrările pe care te focusezi?
Eu fac nu doar portrete. Îmi place să fac pictură abstractă și grafică. Însă portretele au fost ceea ce am publicat la început, și au avut priză la public. Apoi a mers că pe val, experimentăm cu tehnici noi făcând portrete și așa am rămas la această tematică.
#7 Vreau să ne povestești despre experiență la Art Basel Miami, de anul trecut. Iar pentru cei care nu cunosc Art Basel este că un fel de platforma internațională de artă unde sunt expuși un număr colosal de artiști din jurul lumii. Acesta a început în anii 70 de către trei galeristi din orasul Basel, Elvetia, iar ani mai târziu evenimentul se organizează anual în Miami Beach, Florida și Hong Kong.
Eu am participat pentru a două oară la cest eveniment prin intermediul unei galerii din Elveția. Proiectul se numește Artbox și am avut o prezentare digitală la acest eveniment. Însă îmi doresc mult că pe viitor să fiu prezenta la artbasel cu lucrări fizice și sa ma aflu pe loc.
#8 Cum trebuie sa fie atmosfera in atelier ca sa te predispuna spre creatie?
Atmosfera in atelierul meu este mereu buna pentru a crea ceva. Am pisica mea, cafeaua mea gustoasa si o multime de materiale care asteapta sa fie folosite,. Si daca mai si ploua, atunci in general e un timp perfect pentru creatie.
#9 Care crezi că sunt cele mai mari încercări pentru tinerele artiste și artiști din timpurile noastre în Moldova?
Cele mai mari încercări cred că sunt mediatizarea, crearea legăturilor cu galeriile și autopromovarea. Faza că un artist trebuie să facă totul de unul singur. Și multe bețe în roate ne pune educația post-sovietică în care suntem învățați că nu e frumos să te lauzi și să prezinți ceea ce faci. Însă acum apar tot mai multe cursuri de branding și de autopromovare care cumva direcționează artiștii în acest domeniu.
#10 Cu ce fel de materiale ai vrea să experimentezi? Ce fel de tehnici ai vrea să explorezi?
Eu până acum am folosit foarte multe materiale și tehnici ulei, acril, tuș, cafea, vin, string art, boabe de cafea, lut și artă digitală. M-am oprit la două tehnici preferate: acril și string art. Însă mi s-a făcut dor să lucrez cu lutul. Și vreau să experimentez cu tehnica colajului.
#11 Ce sfaturi ai pentru artiștii începători? Îmi pare că deseori ei și ele devin descurajați în procesul de căutare de sine, deoarece tot ce văd de la artiștii realizați, sunt rezultatele din prezent. Nu multă lume vrea să împărtășească greutățile prin care au trecut și aspectele mai puțin plăcute, de rutină, din viața unui artist.
Da, am observat că mulți artiști începători nu au răbdare și vor să ajungă la rezultatul dorit acum în clipă această clipă. Însă într-adevăr, fiecare artist ajunge la perfecțiune doar prin muncă și încercări. Pentru mine procesul de căutare a tehnicii potrivite este așa o plăcere că nici nu prea vreau să caut să văd ce fac alții. Îmi place să mă caut pe mine în orice tehnică, asta cred că e un moment important pentru orice artist. Ca sfat, pot doar să sugerez noilor artiști să nu sară peste aceste momente de căutare personală și să experimenteze în fiecare zi. Lucrările care se vând sunt cele în care se vede dedicația.
#12 Ce show-uri, cărți, filme despre artă și nu doar ai recomanda ascultătorilor noștri?
Din păcate cred că voi decepționa o mare parte din ascultători. Eu nu prea reușesc să mă uit la filme și show-uri, mai ales despre artă. Când lucrez eu ascult muzică deoarece altceva îmi distrage atenția. Ca tema pentru filme mai mereu aleg sci-fi căci îmi place să zbor. Atunci cand pictez eu sunt undeva pe alte planete.
#13 Într-o postare de pe pagină ta de Facebook tu zici că lucru în carantină a devenit mai greu și că în special artiștii cu copii vor înțelege. Poți să ne povestești mai multe despre asta și cum te-ai descurcat?
Păi da, e greu să ai timpul necesar pentru creație când ai copii. Eu am doi copii, un băiețel de 13 ani și o fetiță de aproape trei ani. În carantină reușeam să lucrez doar o ora-doua pe zi, și cumva mă simțeam deprimată. Însă acum copii sunt la bunei și noi circulăm în fiecare zi la Hincesti. Acum lucrez 5–6 ore pe zi și mă simt foarte fericită. Am reușit să fac schimbări în atelier și să scot la un bun sfârșit cu lucrările neterminate care își așteptau rândul.
#14 Care este cea mai mare descoperire personală pe care ai făcut-o pe timp de carantină? A influențat izolarea asta mondială felul în care tu percepi lumea și artă ta?
Pe timp de carantină puțin ce am reușit să lucrez, însă acum o lună de când copii sunt la bunei, eu am reușit să fac o serie de lucrări în string art care cumva s-au diferențiat de ceea ce făceam anterior. Am simțit cum stilul meu s-a împarțit în două, în ceea ce făceam la început, adică o tehnică mai geometrică și ceea ce fac acum, tehnică e mult mai fină și se aseamănă cu un desen în creion. A fost o descoperire că ambele variante plac la public și cred că voi putea cumva pe viitor să realizez lucrări în ambele tehnici.
#15 Atunci când creez un episod pentru podcast eu aranjez informația despre viață și creația artistei în șapte lucruri curioase care mi-au captat atenția când am citit biografia lor. Care ar fi trei curiozități neobisnuite despre tine care ar suprinde oamenii care vor ascultă acest interviu?
Păi #1 ar fi că îmi place mult să pescuiesc #2 urăsc să mă ating de obiecte umede #3 că nu pot mânca cu furculitele ce au dinții scurți și neascutiti.
#16 Care este întrebarea pe care ai vrut să o primești în acest interviu? Sau orice interviu pe care l-ai făcut până acum.
Aș fi vrut să mă întrebi ce muzică ascult. Muzica e ceea ce mă inspiră în timpul creației mele si anume muzica rock a anilor 60–90 și din când în când ascult blues. Am câteva playlisturi care le pun în dependență de dispoziție.
Merci mult că ai fost alături de mine pentru al cincilea interviu, din sezonul trei a podcastului HerArt — un proiect pentru iubitoarele și iubitorii de artă, în special arta creată de femei. Dacă vrei să urmărești activitatea mea online, atunci mă găsești pe Facebook și Instagram. Ne auzim luna viitoare cu un alt interviu. Iar până atunci stăm în casă, încercăm să practicăm empatia unul față de altul si nu uitam BLACK LIVES MATTER! Pe curând!
