Interview #5 Cristina GOLOVATIC — cu vopsea pe mâini, culoare în suflet și pastă al dente în farfurie
Salut și bine ai venit la HerArt podcast, un proiect pentru iubitoarele și iubitorii de artă, în special arta creată de femei. În luna aceasta îți fac cunoștință cu Cristina Golovatic. Din păcate, nu am reușit să înregistrăm direct interviul. Cristina trebuia să vină la Chișinău, dar COVID-19, ne-a schimbat planurile. Astfel am lucrat fiecare din colțul nostru al lumii. Eu i-am trimis întrebarile din Chișinău, iar Cristina a înregistrat răspunsurile din Budapesta.
O cunosc pe Cristina de mai bine de șapte ani. Ne-a unit pasiunea pentru culoare și muzică rnb. Tot ea este cea care nu ezită să-mi trimită poze cu Idris Elba. Acum o fac mai mulți prieteni. Dar ea a fost printre primii care a început acest ritual.
Lumea în care te invită artă Cristinei este haotică. Nu e un mediu în care îți poți relaxa simțurile. Trebuie să vezi, să simți, să miroși, să atingi. Îmi place la nebunie cât curaj are față asta să experimenteze pe pânză, să domine fiecare centimetru, și să mă lase înfometată pentru mai mult. Te invit în continuare să o cunoști și tu.
#1 Cum și când a început your love affair cu artă?
Ah, acest love affair a început când eram mică și abia mă jucăm cu cariocile și am înțeles că pot să creez lumi aparte, lumi care să îmi aparțînă doar mie. Țîn minte pe la șapte ani, eu și cu verișoara mea, pictam niște lucrări mici, în acuarelă, și apoi ieșeam afară și le vindeam cu vreo 25 de bănuți. Deci art — Antreprenori level God de pe atunci. Acest love affair e pe viață asta eu știu la sigur, deoarece artă îmi oferă un spectru imens de instrumente pentru a-mi exprimă viziunile, și asta vreau să continui să fac.
#2 Ce istorii povestesc lucrările tale? Ce ai vrea să povestească în viitor?
Eu cred că lucrările mele sunt că o extensie sau o oglindă a tuturor experiențelor de-a lungul anilor. Toate schimbările mele exterioare sau interioare sunt vizibile instant pe pânză. De exemplu, lucrările mele își schimbă imediat nuanțele de baza în dependentă de țară-n care trăiesc la moment. Bunăoară, cât trăiam în Franța, culoarea predominantă era albastru (deoarece eu zilnic mergeam la plajă); când am revenit la Chișînău, ușor griurile au acaparat lucrările mele; iar de când stau la Budapesta am început să experimentez cu culorile neon. Probabil, artă mea în viitor o să continue să redea drumul meu spre o maturitate artistică, și o să oglindească locurile în care mă voi află.
#3 Care este cel mai mare obstacol pe care l-ai depășit de când ai început să creezi?
Nu l-aș numi obstacol, poate o nevroză micuța, faptul de a găși stilul personal. Până la urmă m-am lămurit și cu asta, am înțeles că defapt, orice nu aș picta, eu mereu caut simplitatea în artă mea. E că un quest permanent. Și nu simplitatea artificială și chinuită, dar ceva autentic și adevărat. Eu tot caut cum să fac în așa mod, că pe pânză să nu fie tare mult pictat, dar să fie spus destul. Plus am găsit o modalitate de a nu suprima careva idei doar din motiv că ele nu coincid cu stilul meu de baza. Eu mereu am nevoie de minim două direcții paralele, că să nu mă plictisesc. Pe lângă faptul că deobicei lucrez la două lucrări contomitent, eu o să fac și două colecții întregi absolut diferite.
#4 Care crezi că sunt cele mai mari încercări pentru artiștii din timpurile noastre?
Probabil o încercare destul de mare e faptul că noi constant suntem sub ochiul publicului, și simțim presiunea asta de a livra, de a crea în continuu, ceea ce transformă artă într-un produs cu nimic mai deosebit de o pereche de blugi sau o sticlă cola. Eu nu cred că o pictură trebuie creată în cinci ani, absolut nu; dar o libertate careva în termen de timp cred că ar avea un impact pozitiv asupra creației. O altă încercare ar fi eliberarea de paradigmele vechi, care limitează artiștii în manifestarea lor, sau faza că dacă ești pictor nu trebuie să te apuci de actorie sau regie etc. Acum sunt altfel de timpuri, viteză e altă, posibilitățile is diferite. Eu cred că o dată ce simți nevoia să faci altceva în pararel, nu trebuie să te limitezi la modurile și instrumentele de exprimare.
#5 Moldova nu este super cunoscută peste hotare, și dacă e cunoscută atunci începe că orice articole de pe euronews “Moldova e cea mai săracă țară din Europa.” Probabil deja de câțiva ani și cea mai coruptă. Cum te lupți cu identitatea care vine la pachet cu Moldova?
Nicicum nu lupt cu acest fapt, dacă sincer.
#6 Crezi că e posibil să creezi fără inspirație? Și în general care este rolul inspirației atunci când tu creezi?
Em, eu cred că pentru mine inspirația e cumva altceva decât pentru alții, deoarece eu nu o aștept, eu nu o chem, ea pur și simplu este, că o parte din mine. Dar, dacă cineva nu e inspirat, cea mai rapidă metodă de a întră intr-o stare oarecum artistică, e să înceapă să creeze, poftă mereu vine mâncând.
#7 Ce fel de materiale și tech folosești atunci când creezi?
Old school, pensule, vopsele de ulei sau acrilice, pânze și hărții. Astea sunt instrumentele mele de baza. Vreau să îmi iau o tabletă să încerc niște artă digitală, dar sunt sigură că experimentul nu o să dureze mult. Mie îmi place să simt textura panzei și să am vopsea pe mâini.
#8 Ce sfaturi ai pentru artiștii începători?
Complicat de dat sfaturi, unică ce aș zice e să experimenteze și să înțeleagă că nu există limite în afară de alea pe care noi singuri ni le impunem.
#9 Ce show-uri, cărți, filme despre artă și nu doar ai recomandă ascultătorilor noștri?
Un show tare fain, de care is sigură că toți știu, e “Abstract,” îl puteți găși pe Netflix. Un show în care diferiți profesionișți scenografi, designeri, arhitecți, povestesc chestii foarte interesante despre drumul lor că artiști. Un film care îl am aproape de inima, e “Painted With Words”, cu Benedict Cumberbatch, care joacă rolul lui Vincent Van Gogh. Iar dacă vorbim despre filme în general, orice lucrare a lui Luca Guadanigno, chiar dacă nu este despre artă, e o sărbătoare estetico-vizuală fără îndoială.
#10 Chiar dacă la moment nu eșți în Chișînău, bănuiesc că ti-i legătură cu diferiți artiști de la noi. Tu ai avut și o colaborare/proiect în care erai cu Vasiluta Vasilache și Natalia Garbu. Cum ai caracteriza comunitatea artiștilor de la noi? Ce îi lipsește? Care este punctul ei forțe?
Eu cred că comunitatea artiștilor la noi e împărțită pe grupusoare mici, tare mici. Mii greu să zic ce anume lipsește deoarece eu fiind plecată, nu sunt la curent cu tot ce se întâmplă la Chișînău. Dar eu în continuare țîn legătură cu careva artișți cu care suntem foarte apropiați, iar pe unii îi consider aproape familie, de exemplu pe Nicoleta Văcaru.
#11 Care este cea mai mare descoperire personală pe care ai făcut-o pe timp de carantină? A influențat izolarea asta mondială felul în care tu percepi lumea și artă ta?
Nu știu dacă pot numi asta că o descoperire personală, dar am înțeles încă o dată, că izolarea e foarte benefică pentru mine. Îmi permite să mă focusez și creez fără influență străînă. Un lucru care îmi lipsește la moment, sunt călătoriile, ele mereu pun amprenta pe artă mea, probabil lipsa lor tot o să lase una.
#12 Atunci când creez un episod pentru podcast eu aranjez informația despre viață și creația artistei în șapte lucruri curioase care mi-au captat atenția când am citit biografia lor. Care ar fi trei juicy curiozități despre ține care ar suprinde oamenii care vor ascultă acest interviu?
Oh wow, juicy curiozități. Nu am idee ce ar surprinde oamenii acum, Dar, să zicem, prima ar fi: visez să am un câine, de fapt doi câini, unu mare și unu mai mic. Numărul doi ar fi: visez să trăiesc la mare, deoarece ador aerul sărat maritim. Și număru trei: nu support paștele nu altdente.
#13 Care este întrebarea pe care ai vrut să o primești în acest interviu? Sau orice interviu pe care l-ai făcut până acum.
Cred că aș fi dorit să primesc o întrebare nu legată de artă, gen, dacă fac sport, ce sport anume fac și ce îmi oferă el sau niște întrebări pe teme filozofice, foarte interesant ar fi.
Merci mult că ai fost alături de mine pentru al cincilea interviu, din sezonul trei a podcastului HerArt — un proiect pentru iubitoarele și iubitorii de artă, în special arta creată de femei. Dacă vrei să urmărești activitatea mea online, atunci mă găsești pe Facebook și Instagram. Ne auzim luna viitoare cu un alt interviu. Iar până atunci stăm în casă și încercăm să practicăm empatia unul față de altul. Pe curând!
